Acum, am și niște poze simpatice , și cum oricum i-am promis lui mădă că fac o leapsă cu poze, uite una aici:

Și mai uite încă una panaramă, mai veche, nu are treabă cu Traian 42, dar am dat de ea pe telefon când am găsit-o pe asta de mai sus:

D’ya like me dog?

P.S. Dj’ul a fost Funk E, vine în fiecare joi în traian, dar îl puteți asculta marți de la 11 la 1 parcă pe OneFM.

P.S. 2: Motivul pentru care n-am mai postat o perioadă  a fost parțialul de astăzi la algebră. Nu mă întrebați ce am făcut!

Ain’t no rules, there ain’t no vow, we can do it anyhow:
I’n'I will see you through,
‘Cos everyday we pay the price with a little sacrifice,
Jammin’ till the jam is through.

We’re jammin’ -
To think that jammin’ was a thing of the past;
We’re jammin’,
And I hope this jam is gonna last.

http://www.dump.ro/audio/308-bob-marley-jammin-12-inch-mix-mp3/17857/Ho69C0F0m9FsWnIG

Oameni buni, voi sunteți sănătoși la cap?!

Deci aia s-a întâmplat acum mai bine de 4 ani. Oamenii care au pus filmulețul ăla l-au ținut atâta timp cu un singur scop, și anume ăsta: să se pișe pe băsescu in fix momentul potrivit. Ei bine, nu cred că mulți ați văzut în direct cum a fost faza cu filmulețul. Deci fix în timp ce Băse era la o emisiune la un post TV, pe celelalte posturi a început să circule, încet încet, de la unul la altul, filmulețul ăla, vezi doamne,  lansat pe Internet tocmai atunci. Ei, moderatoru-i spune lui Băsescu că circulă un filmuleț cu el pe celelalte posturi dar nu i-l arată acum, că nu ar fi fair-play, nu era stabilit dinaintea emisiunii. Șiii, după puțin timp, netam-nesam, surprizăăă!! Pac, îi trântesc filmulețul în față, totul orchestrat perfect să-l facă de râs (în caz că nu știați, majoritatea posturilor TV și ziarele aparțin trusturilor lui Vântu, Voiculescu și Patriciu, toți în opoziție lui Băsescu). Băi, ce rahat mă,

capacitatea unui om de a conduce o țară reiese din blândețea unui om cu copiii?!

NU!

Lăsați-o dracului de treabă! Ce are de-a face o palma dată unui copil cretin cu președinția?! Un președinte trebuie să poată să scoată o țară din căcatul cu mult peste cap în care este afundată, NU să fie un model demn de urmat pentru poporul fără minte, pentru turmă.

Ei bine, dragi simpatizanți ai lui Mircea Geoană, haideți să vedem câte ceva despre partidul PSD. Știați că Partidul Comunist Român (PCR), la revoluție s-a redenumit Frontul Salvării Naționale (FSN), după care s-a rebotezat PSD? Nu știați, nu? Știați că Iliescu a chemat mineri în 1990 la București să calmeze spiritele, care strigau “Jos Iliescu!” în Piața Universității? I-auzi ce mai strigau:

Da, și minerii au calmat spiritele. Le-au calmat atât de rău, încât s-a lăsat cu morți, sute de răniți și peste o mie de arestări. După care Iliescu le-a mulțumit! Ei, uitați-vă aici (vedeți până la sfârșit, de la jumate încolo sunt fragmente din emisiuni străine din acea perioadă despre mineriadă, super interesant):

Boon. Înainte să termin, vreau să vă mai arăt încă ceva, mai de actualitate, așa. Uite ultima declarație a lui Geoană:

“Dincolo de politică, am dezvoltat cu Crin Antonescu o relaţie de incredere şi prietenie”

Ei… ia uite ce spunea domnul Crin Antonescu despre domnul Geoană acum foarte puțin timp:

Ei… ce spuneți acum, dragii mei?! Care este prostul, care este ipocritul, și care este hoțul?! Hai, spuneți.

Ah, era să uit -> http://www.romaniantipsd.ro/

P.S & Disclaimer: Nu mă interesează politica. Nu, serios, nu mă interesează. Numai că nu mai pot. M-au disperat ăștia în ultimul hal. Au fost cele mai urâte alegeri dintotdeauna. Și faza e că toți îs hoți, toți vor președinți să fure cât mai mult. Iar asta cu filmulețul a fost valul care a umplut piscina. Oare mi se trage și de la faptul că sunt cam supărat și că am dormit o oră azi-noapte?! Se prea poate…

Ei bine, revin cu știri fresh. Haide să vă spun ce cred eu că înseamnă ghinion. Ei bine, eu am o matușă. O mătușă care a fost medic, pe undeva prin București. Un medic foarte bun. Era genul ăla de om bun cu toată lumea. Din punct de vedere profesional, niciodată nu lua șpagă, întotdeauna trata pacienții ca egalii săi și le acorda sprijin posttratament/postoperatoriu/whatever. Din punct de vedere personal, vă spun sincer că dădea o foarte mare parte din banii de salariu la cerșetori sau pe mâncare pentru câinii vagabonți din București. Ba chiar îi și lua uneori la ea acasă să-i îngrijească. A fost întotdeauna o femeie modestă. A locuit și locuiește într-o garsonieră micuță și nașpa (gândiți-vă câți medici de 40 de ani locuiesc astăzi într-o garsonieră… câți? Puțini spre zero, nu? Corect!). A, aproape am uitat; era și foarte, foarte credincioasă. Probabil că de acolo i se trag și calitățile mai sus menționate.
Din ce am cunoscut-o eu (ultima oară am văzut-o acum mai mulți ani…), era foarte blândă; n-am văzut-o niciodată nervoasă, nici măcar supărată. Întotdeauna mă binecuvânta și îmi făcea o cruciuliță pe frunte cu degetele

De ce am prezentat-o și ridicat-o în slăvi pe această mătușă? Pentru că, ei bine, lucrurile nu mai stau chiar așa. Într-o zi ca mai toate celelalte, pe o anume trecere de pietoni din București, un șofer cretin n-a mai pus frână când trebuia (cine știe după ce pițipoancă de mall se uita) și a intrat în Mona (mătușa) din plin. Din (ne)fericire, a scăpat cu viață, dar ce mai viață… I-au fost afectate capul și creierul. A rămas desfigurată, puțin paralizată și cam debilă mintal. Nu iși mai poate practica profesia. Nu mai poate vorbi coerent. Nu își mai poate trăi viața normal. Nici măcar nu se mai poate pișa neasistată.

Mă întreb (și pe voi vă întreb) acum, ce este ghinionul? Ce a facut mă femeia asta să merite o asemenea soartă? De ce Dumnezeul pe care ea îl proslăvea atât i-a făcut una ca asta?! Nu ar fi putut face rău nici unei muște. Se pare că vorba populară “După faptă și răsplată” e până la urmă un mare rahat. Ce faptă oribilă ar fi trebuit să facă ea, să merite așa ceva?! Nu, nu există cauză și efect, roata nu se mai învârte, și dacă faci bine asta nu înseamnă că o să o și duci bine. Mai există și vrăjeala cu raiul, dar cum încă nu s-a întors nimeni de acolo, vă urez mult succes în a face numai bine juma’ de viață numai pentru a o lua în freză cealaltă jumătate, ca mătușă-mea.

Ei bine, ce este ghinionul pănă la urmă?

Păi, după bac, am intrat la Politehnica București, la Automatică și Calculatoare, dupa care m-am mutat în București. Acum stau în Regie.   Am început să mă acomodez cu facultatea (alaltăieri am avut ultimul parțial — luat cu 88/100 — … de fapt, mai am unul dar e spre sfârșitul anului, not important right now). M-am acomodat și cu orașul în sine; în Târgoviște, dacă nu aveam mașina la dispoziție și trebuia să merg undeva, o făceam clar pe jos; nu sunt rute diversificate nici măcar de autobuz sau troleu, ce să mai vorbim de tramvai sau metrou, haha.

Ei, în afară de învățat, câteodată mai pierd timpul cu webdesignul (trebuie să-mi asigur banii de buzunar, nu? ), plus ceva distracție. Adică ieșiri cu prietenii, plimbări, petreceri, cluburi, etc, etc, etc. În ultima perioadă am lăsat-o mai moale că a fost timpul parțialelor, dar nu e niciodată târziu să recuperez, nu?

Altfel spus, vine Ricardo Villalobos în Kristal vinerea viitoare  (4 decembrie) și am o intenție serioasă să mă duc. Intrarea e 30 lei până in 12 și 50 după. Pentru cine nu-l știe, omul mixează minimal techno și e un zeu, o să fie genial. Vă aștept.

Acum mă scuzați, încerc să (învăț să) creez un joculeț 3D

Păi, ce se întâmplă acum se întâmplă azi. Păi așa era și până acum, nu? Nu. Azi tine de când m-am trezit până când mă voi culca, și nu 24 de ore, de la 00:00 până la 23:59, ca până acum. Cuuum?! Da, exact, dacă ai dormit o oră după ce ai venit de la școală, nu ai fost azi la scoala, ci ieri.

În plus, de când te-ai trezit penultima dată până când ai adormit (astfel intrând în azi când te-ai trezit) este ieri. La fel cu mâine. De când te vei trezi prima dată până când te vei culca la loc va fi mâine. Ei… dacă până acum e cât de cât ok, aici vine marea noutate. Ce a fost înaine de ieri nu vom spune că a fost acum cine știe cât timp, ci de demult. Adică, dacă acum este o diferență clară între acum 2 si acum 3 zile, aceasta să nu mai fie. Pur si simplu, ce a fost înainte de ieri nu mai are nicio importanță pentru noi și e catalogat la “de demult“.

“Mai ții minte când am fost la munte?” “Da.. de demult”

Acelasi lucru se întâmplă și cu viitorul. În loc de de demult avem pe viitor.

Da, știu că pare (și probabil că și este) o idee tâmpită, dar nu ar ajuta asta oamenii să trăiască clipa, să trăiască mai mult în prezent și să fie astfel mai fericiți? Supărările nu ne-ar afecta prea rău, fericirea nu ar dura prea mult; am fi constrânși să căutăm alte și alte motive de a fi fericiți în fiecare zi. Plus ca o astfel de gândire e intr-un fel naturală. Vi s-a întamplat să nu dormiți o noapte și a doua zi incă să credeți că e aceeași?

Păi… abia am revenit pe blog și Mădă a și sărit cu o leapșă pe mine. Hai să vedem cum și despre ce este.
Întâi, despre ghinion.

Ghinionul – un lucru de care te loveşti involuntar, fără a deţine control asupra sa, la care cauţi soluţii pentru a-l depăşi. PS: Poate fi considerat ghinion şi necâştigul la Loto, dar acesta este un ghinion general al românilor, nu unul personal.

Păi … în general sunt de părere că norocul/ghinionul și-l face omul cu mâna lui. Dacă nu câștigi la loto nu înseamnă că ești ghinionist, ci pur și simplu că ar trebui să muncești pentru banii ăia. Dacă ai pierdut trenul la mustață, trebuia să pleci cu 15 minute mai devreme. Dacă ai plecat dimineața de acasă pe soare in tricou și după-amiaza te prinde o ploaie torențială… nu e așa că ar fi trebuit să ai mai multă încredere în prezentatorii ăia anoști de la meteo?!
Cred, într-adevăr, și că există un anume tip de ghinion care chiar nu ține de noi și pe care nu-l putem controla, pe care eu il percep diferit de întâmplările ordinare la care se gândesc majoritatea oamenilor când aud cuvântul “ghinion”, dar despre asta puțin mai jos, la “necazuri”.

Prostia – lucruri făcute la repezeală, negândite, cu efecte negative asupra ta.

Ohoo, cuprinzător subiect Păi… prostia… e atotprezentă în societatea de astăzi. Deși, din ce înțeleg eu, textul cu bold de mai sus se referă la greșelile prostești pe care toți le facem, mai des sau mai rar, mai devreme sau mai târziu. Păi… da, și mie mi se întâmplă. În special când spun ceva aiurea, vreo trăznaie, și incerc apoi s-o dreg. Ceva mai grav decât râsul tumultos al celorlalti, cu efecte negative asupra mea… nu-mi aduc aminte.

Necazul – poate fi numit şi ghinionul suprem. Sunt acele lucruri/fapte ce nu pot fi prevăzute sau prevenite, cu efecte grave asupra persoanei tale, ce pot să dăinuie mult timp după petrecerea lor.

Ei… aici deja nu mai este vorba despre acel ghinion ordinar. Despre “Dumnezeule, ce ghinion am avut, mergeam pe marginea drumului și a trecut un Logan în viteză și m-a stropit din cap până-n picioare!”. Ci despre “Mergeam liniștit pe trotuar când un bou care avea 100km/h a derapat pe o baltă și a intrat fix în mine. Și… Guess what? Am murit.” Ei bine, dacă-mi scuzați exemplul macabru, ăsta e ceea ce consider eu ghinion. Ce vină ar avea săracul om? Ar muri din cauza unuia care poate și-a luat carnetul în Argeș. Ce vină au cei care s-au prabușit cu avionul? Cei care au murit din cauza altora în accidente de mașină? Cei care au murit înjunghiați, împușcați sau bătuți fără nicio vină, de cine știe ce deraiați mintal?! Just remember Marian Cozma.
Cum spunea Slavici, așa le-a fost dată? Cum spun românii, atât au avut zile? Asta le-a fost soarta? Eu nu cred în soartă.

Voi credeți?

P.S. Mersi mădă pentru leapșă. Mai departe, la Rae, și bineînțeles, la oricine mai poftește, că doar nu costă nimic.

P.P.S. Tot postul a fost scris în timp ce ascultam Bolero a lui Ravel. V-aș recomanda să-l (re)citiți în timp ce ascultati asta.

Pai… sa o luam de unde am ramas. Am luat 9.60 la BAC.  9.52 la admitere. Am intrat la automatica (calculatoare).

Vara care a urmat a fost foarte tare, am fost plimbat de cateva ori (munte, mare, Egipt), iar in rest iesiri cu prietenii in fiecare zi / noapte.

Acum m-am “mutat” in Bucuresti.  Stau in Regie. Si incerc sa impac facultatea, invatatul, iesirile si clubbingul (putin cam des )

Asta a fost rezumatul foarte pe scurt E muuult de povestit, timp am putin acum, si inca n-au intrat zilele-n sac. Ne mai auzim.

Înainte să povestesc de mica mea excursie,  vroiam să menționez că am trecut de 2000 de views, în sub 3 săptămâni. Dacă am ajuns la 800 in primele două, acel minunat articol despre BAC mi-a crescut cota

Acum probabil că voi lua încă o pauză (câteva zile), mă simt obosit. Psihic. Și nu scriu de dragul de a scrie, ci o fac doar dacă am ceva de spus și sunt în stare să o fac. Vacanță plăcută tuturor, spor la muncă celor care nu au vacanță, spor la învățat celor care au admiterea de dat.

Pe curând!

Ei bine, să spunem că este aproximativ unsprezece noaptea, pe un delușor până la care exista drum, dar destul de pustiu, el, așa. Ei, și pe acest delușor, urci tu. Noapte afară, tu ai rucsacul în spate. Ei bine, și când ajungi în vârful dealului, pe un platouaș, ai parte de o priveliște cel puțin ciudata. Un Megane argintiu, parcat  lângă râpă, cu farurile stinse, dar cu o muzică aiurea, dată la maxim, un fel de house, dar mai spooky. Și lângă mașină, patru inși, întinși pe jos, lângă mașină, uitîndu-se la stele, nemișcați, adormiți, parcă. E, și tu în momentul ăsta te gândești să îi intrebi ce caută în pustietate la ora aia în noapte.

Ei, și te apropii, 100 de metri, 50 de metri, 20 de metri, 15 metri… nimeni nu mișcă. Ei, și când ești la 5 metri de ei, te observă unul dintre ei, să-i spunem N., care strigă “Coaie, vine cineva!”. În momentul ăla se ridică toți și se uită spre tine. La care, același N., urlă “Băăăă, e un zombieee!!!”, se ridică în așa viteză de aproape zbura și o rupe spre mașină. Și restul, speriați, după el. Apoi se pornește motorul, iar mașina pleacă cu scârț și face roată în jurul tău și pleacă în trombă, cu urlete care se aud îngrozite din mașină.

Ei bine, ce credeți despre asta?